Când ceru-treg negrește

Pe lângă el vestește

Venirea nopții fără veste.

 

Pe cer se văd, abia zărite,

Focuri verzi și albăstrite,

Pe pământ se văd uimite

Focuri verzi, îngălbenite.

 

Adierea vântului, ușoară,

Pe la crengi în susuoară

Iară crengile oftează

Pân’ ce vântul le alintează.

 

Apoi negrul se albește

Într-un alb strălucitor,

Iar mireasma florilor vestește

Venirea zorilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here