Între cele mai reprezentative Praznice Împărăteşti sau Sărbători Domneşti se numără şi Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Sărbătoarea bucuriei şi a comuniunii, ne îndeamnă spre săvârşirea de fapte bune prin care ne manifestăm iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri.

Aşa cum ne pregătim să participăm cu bucurie la ziua de naştere a unei persoane dragi, este necesar să ne pregătim şi pentru naşterea Pruncului Sfânt mai mult decât orice zi de naştere.

Credinciosul dornic să fie pregătit la acest mare eveniment îşi va face din sufletul sau o iesle aleasă, care să depăşească frumuseţea ieslei din Betleemul Iudeii, locul naşterii Domnului Sfânt. Prin postul alimentar dar mai ales prin postul de păcate, prin rugăciune, participarea la Sfintele Slujbe, dar mai ales la Sfânta Liturghie şi prin primirea Sfintelor Taine: Spovedanie şi Împărtăşanie, curăţăm Ieslea din sufletul nostru, încercând să o facem mai luminoasă şi mai primitoare. Este cel mai minunat mod de a aştepta Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sărbătoarea bucuriei continuă prin frumoasele colinde care răspândesc prin mesajul lor Naşterea Sfânta a Domnuluiaducand în familiile creştine şi lumii întregi un îndemn la bucurie, pace, iertare, bunătate, credinţă, nădejde şi iubire !

Colindul traditional propune diacronica sensului, într-o perspectiva a sacralizării lumii, ca transgresare a evenimentului cosmic și focalizare asupra dimensiunii ontologice a folclorului românesc. În plină criză a simbolismului religios, colindul traditional românesc, ca text poetic, edulcorează monoliticul dogmatic în forme ritualice, inițiatice, ca posibilități de exprimare a divinului, în dialectica sacrului și profanului. Simbolurile și alegoriile din perioada paleocreștină au stat la baza literaturii apocrife populare și implicit a colindelor. Inițial, colindatul era o practică păgână a urărilor, peste care s-au suprapus elementele creștine. Colindul tradițional românesc nu are o vechime mai mare de 400-500 ani, de aici și prezența cenușie a elementelor pagâne în textele poetice. În ciuda acestui fapt,  sensul Craciunului a rămas același din antichitatea creștină primară până astăzi. Acest lucru se datorează persoanei Mântuitorului Hristos care a sacralizat lumea în sine,  deși puterea sugestivă a rhetipurilor a suferit modificări sub presiunea rațiunilor ideologice și sociale. Perioada renascentistă a favorizat dezvoltarea anumitor specii literare precum legendele, basmele, snoavele, baladele, unde se regăsesc multe dintre simbolurile și alegoriile colindului traditional. Amintesc simbolurile mărului, cerbului, căprioarei, boului, peștelui, calului sau a globului de aur.

Colindatul are un scenariu dramatic cu elemente sacre, ce vizează evenimentele de la naștere la botez. Colindatul joacă rolul unui ritual inițiatic. Scenariul arhaic curpinde colindătorii, dar și omul cu masca, turca.Grupurile de colindători se constituiau în seara zilei Sfântului Nicolae. Între grupurile de colindători era o rivalitate pronunțată, tradusă în confruntări ritualice. Câștigătorii continuau să colinde până spre ivirea zorilor. Colindul răsuna de la începutul zilei liturgice, din ajun de la ora 18, până spre ivirea zorilor. Banii, mâncare, băutura dăruite de gazde răscumpărau puterea sfințitoare a ritualului împlinit. Fetele nemăritate împreună cu părinții acestora participau la un ceremonial organizat din bunurile strânse la colindat. Gazdele erau integrate în dimensiunea sacră a evenimentului. Se colinda pentru cei vii, dar erau pomeniți și văduvii, decedații, întemnițații.          Colindatul a fost asimilat cu Vohodul Mare sau ieșirea cu darurile a preotului la Sfânta liturghie, când se pomenesc vii și morții. Cei care refuzau colindătorii erau aspru pedepsiții de cei din urmă. Colindătorii produceau pagube însemnate celor ce nu le deschideau porta. Acest obicei era cunoscut sub denumirea de „descolinda”. Accentul cădea asupra bărbaților, călușerilor, văzuți ca sacerdoții, ce-l mărturisesc pe Hristos pe pământ. De aceea, Crăciunul alături de Paști, Rusalii era considerat un nod al generațiilor susținând dimensiunea sub formă de spirală a timpului, care inaugura noutatea, în ciuda repetiției evenimentului sacru, an de an. Așadar, colindele se raportează la viața religioasă a comunității, având un scop catehetic.

Din păcate, în zilele noastre, colindele și-au pierdut din însemnătatea simbolică fiind înlocuite cu cântecele de Crăciun unde nu se manifestă dimensiunea sacră, iar actanții nu mai joacă un rol deosebit. Ele nu mai au o tematica specfică precum textele poetice ale colindului. Motivele cântului epic și-au făcut loc în cadrele colindului, acesta din urmă pierzându-și calitatea ritualică. Vestea cea bună a Crăciunului nu răsună cu aceeași intensitate. Secularismul, dar și promovarea excesivă a valorilor occidentale au secătuit sacrul și au instaurat profanul. Te bucuri când auzi grupuri de colindători ce-ți cântă în poartă. Tresare inima în tine când vezi copilași cu steaua sau icoana Mântuitorului vestind nașterea Fiului lui Dumnezeu și implicit renașterea ontologică a ființei umane. În schimb, te întristezi când vezi promovat aspectul comercial al sărbătorii Crăciunului. Tineri generoși, frumoși aleg să-și petreacă sărbătoarea Nașterii Domnului, în cluburi de noapte, discoteci, stațiuni exotice, fiind asemenea celor ce refuzau colindatorii în vechime. În loc să fie biserică în miniatură alături de cei dragi, aleg să se izoleze de comunitatea organică, pierzându-și dimensiunea ontologică.

Dincolo de această perspectivă sumbră rămâne nădejdea timpului ca spirală, evenimentele sacre fiind vectorii unirii generațiilor, noduri ontologic-ontice, ce participă la sacralizarea cosmosului.

Elevii Școlii Octavian Goga au interiorizat evenimentul sacru al Nașterii Domnului, participând activ la campanii umanitare, manifestări artistice, confirmând dimensiunea comunitară a propriei lor ființe.

Iată câteva exemple de evenimente și manifestări artistice în care elevii Școlii noastre au promovat spiritul autentic, ritualic al sărbătorilor de iarnă:

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCarapacea bucuriei
Articolul următorProbleme, probleme…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here